Limbajele iubirii și copiii
Copiii sunt cele mai pure ființe, care prin zâmbetele lor sincere au capacitatea să aducă în sufletele noastre bucurie.
Dar oare noi, adulții, reușim cu adevărat să le oferim celor mici iubirea de care au nevoie pentru a-și păstra puritatea sufletului? Suntem conștienți de adevăratele lor nevoi?
Dacă i-am întreba pe părinți: ,,Vă iubiți copiii?”, marea majoritate ne-ar răspunde: ,,Binențeles că îmi iubesc copiii!” Apoi ar urma o listă cu toate lucrurile pe care fiecare le face pentru binele copilului său: ,,muncesc ca să nu îi lipsească nimic, fac curățenie zilnic, gătesc doar mâncare sănătoasă, l-am înscris la cea mai bună grădiniță/școală…” și lista poate continua.
Cu toate acestea, de multe ori copiii nu simt că sunt iubiți pentru ceea ce sunt ei, în mod necondiționat. Răspunsurile lor la întrebarea dacă se simt iubiți vor scoate la iveală o serie de condiționări și limitări: ,,Părinții mei mă iubesc când mănânc tot din farfurie, când îmi strâng singur jucăriile sau dacă sunt cuminte. Când nu îmi fac curat în cameră sau când nu sunt ascultător, părinții mei nu mă mai iubesc.”
Prima și cea mai mare nevoie a copilului este aceea de a fi iubit. Doar că nu toți copiii vorbesc același limbaj al iubirii. Fiecare copil, ca de altfel fiecare adult, își exprimă și receptează cel mai bine iubirea într-un stil propriu. De aceea este foarte important ca părinții să descopere și să învețe principalul limbaj de iubire al copiilor lor.
Prin intermediul unuia dintre cele cinci limbaje de iubire – timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mangâierile fizice-, le putem transmite în mod eficient și necondiționat copiilor sentimente de respect, afecțiune și implicare totală, care vor avea o mare rezonanță în sufletul lor.
Dr. Gary Chapman, consilier pe probleme de familie, și Dr. Ross Campbell, psihiatru și consilier pentru relațiile dintre părinți și copii, ne învață cum putem identifica cel mai ușor nevoia copiilor și cum ne putem exprima iubirea pe limba lor.
Este necesar să observăm felul în care copilul se comportă cu membrii familiei sau cu cei apropiați, să ascultăm care sunt cele mai dese rugăminți ale lui și să observăm care sunt lucrurile de care se plânge cel mai des.
Atunci când ajungi acasă după o zi de muncă iar cel mic fuge spre tine și îți sare în brațe, dacă îți oferă des îmbrățisări, dacă ți se urcă în poală ori de câte ori are ocazia, sau din contră, manifestă un comportament agresiv fizic, lovește sau mușcă, cel mai probabil limbajul lui afectiv este cel al mângâierilor fizice.
Îmbrăţişările şi sărutările sunt modalităţile cel mai des întîlnite de exprimare a acestui tip de limbaj al iubirii, dar mai există şi altele. Un tătic poate să-şi arunce în sus băieţelul sau să-şi învârtă fetiţa şi aceasta să râdă din plin. O mămică îi poate citi o poveste copilaşului jucându-se în părul lui. Asemenea activităţi care presupun o atingere fizică apar între părinţi şi copii, dar nu suficient de des pe cât aţi putea crede. Studiile arată că mulţi părinţi îşi mîngîie copiii doar când este absolut necesar: la îmbrăcare sau la dezbrăcare, în momentul în care îi suie în maşină sau îi duc în braţe în parc. Se pare că de multe ori nu suntem conştienţi de marea nevoie a copiilor de a fi mângâiaţi şi cât de uşor am putea folosi acest mijloc pentru a le arăta copiilor iubirea necondiționată.
Copilul îți spune des că te iubește? Spune că are cea mai frumoasă mamică, că bunica lui face cele mai delicioase prăjituri sau că are cel mai bun frățior din lume? Îți cere des părerea legat de ceea ce face? Te întrebă mereu dacă îl iubești, dacă e frumos, dacă îți place desenul făcut de el, așteaptă laude și aprecieri? Sau vorbește urât și jignește alți copii? Atunci, foarte probabil ca limbajul lui afectiv să fie cuvintele de încurajare.
Cuvintele afectuoase şi tandre, cuvintele de laudă şi de încurajare, cuvintele care dau un imbold pozitiv, toate spun „ţin la tine”. Aceste cuvinte sunt ca un balsam pentru suflet – ele hrănesc interior copilul, dându-i sentimentul valorii de sine şi al siguranţei. Deşi asemenea cuvinte se spun cu uşurinţă, ele se uită greu. Copilul trage foloase de pe urma acestor cuvinte de încurajare o viaţă întreagă.
Pe de altă parte însă, vorbele tăioase pot dăuna părerii bune despre sine a copilului şi pot arunca îndoieli asupra capacităţilor sale. Copiii sunt convinşi că noi credem sincer ceea ce le spunem.
Puștiul tău îți culege și îți oferă floricele când ieșiți parc? Își împarte jucăriile cu ușurință cu ceilalți copii, își dorește să duceți daruri când mergeți în vizită sau se laudă cu cadourile pe care le-a primit el? Sau din contră, strică în mod intenționat lucrurile primite? S-ar putea ca darurile să reprezinte limbajul lui afectiv.
Atunci când un părinte îi oferă ceva în dar copilului care îşi face ordine în cameră, nu este vorba despre un dar propriu-zis, ci despre o răsplată pentru un serviciu făcut. Când un părinte îi promite o jucărie copilului cu condiţia să recite o poezie, jucăria nu mai este un dar, ci o mită, care are ca scop manipularea comportamentului copilului. Chiar dacă acel copil probabil că nu cunoaşte cuvintele plată sau mită, înţelege ideea.
Uneori, și părinţii care au cele mai bune intenţii atunci când oferă un cadou pot transmite un mesaj confuz, dacă ignoră nevoia profundă a copilului de iubire. De fapt, un copil care nu se simte iubit cu adevărat poate cu uşurinţă interpreta greşit un dar, gândindu-se că oferirea sa presupune o condiţionare.
Copiii mici nu ştiu ce înseamnă banii şi nici dacă un dar este făcut sau cumpărat, acest lucru necontând pentru ei. Dacă un cadou le stimulează imaginaţia, el poate fi mai interesant şi poate crea o mai mare apropiere plină de iubire între părinţi şi copii.
Copilul vrea să vă jucați împreună mai tot timpul? Te cheamă adesea în camera lui să îți arate ceva sau nu adoarme fară o poveste? Te roagă deseori să diferite activități împreună? Îți spune că o iubești mai mult pe surioara cea mica, că nu ai niciodată timp suficient pentru el sau că lucrezi prea mult? Înseamnă că doreşte să-i acorzi mai mult timp, iar limbajul iubirii pentru el constă în timpul acordat.
Pentru aceşti copii care îşi doresc cu ardoare să petreacă mai mult timp cu părinţii lor, ca de altfel şi pentru mulţi alţii, atenţia necondiționată este un element esenţial pentru a-i face să se simtă iubiţi. Atunci când petrecem timpul cu copiii, practic creem amintiri care vor dura o viaţă întreagă. Ca părinţi, puteţi să le furnizaţi asemenea amintiri sănătoase, care îi vor încuraja întotdeauna, asigurându-le un anumit echilibru, stabilitate şi fericire pentru tot restul vieţii lor.
Cel mic se oferă mereu să te ajute? E dornic să se implice în treburile casei? Te roagă mereu să îl ajuți sau să faci ceva în locul lui? Sau din contra, face dezordine, iși stică jucăriile iar apoi îți cere să le repari? Atunci cel mai probabil serviciile reprezintă limbajul iubirii pentru el.
Acest limbaj al iubirii pare foarte ușor, pentru că atunci când sunt mici, copiii își doresc să facem anumite lucruri în locul lor mai mult decât orice altceva pe lume. Atunci când copilul vă roagă să îi reparaţi bicicleta sau să coaseţi rochia păpuşii, de fapt nu doreşte doar să-i fie satisfăcută o nevoie; el strigă din răsputeri că simte nevoia de o iubire profundă.
Serviciile pline de iubire sunt un dar, nu o necesitate, şi se fac de bunăvoie, nu din obligaţie. Atunci cînd părinţii îşi servesc copiii cu resentimente şi fără chef, chiar dacă nevoile fizice ale acestora sunt satisfăcute, dezvoltarea lor emoţională va avea mult de suferit.
Ce se întîmplă atunci cînd vorbim toate cele cinci limbaje ale iubirii? Îi învăţăm pe copii să iubească la rândul lor în toate limbajele iubirii. Astfel, pe măsură ce cresc devin mai sensibili la nevoile celorlalţi. Această capacitate îi va ajuta să devină persoane echilibrate, care se descurcă mai bine în societate. Pe măsură ce învaţă, vor putea să se exprime în aceste limbaje de iubire pentru a-şi satisface propriile nevoi, dar şi pentru a-i ajuta pe alții.